Rowmania Fest prin ochi de voluntar

Cu ocazia celei de-a patra ediţii a Rowmania Fest, desfăşurată la Tulcea, am putut consemna şi prima mea experienţă ca voluntar. Pe parcursul a două zile de festival, am trăit momente de oboseală, de amuzament şi, mai ales, de multă voie bună. Am reuşit să observ o mică parte din volumul uriaş de muncă depus pentru ca acest eveniment să capete viaţă şi am dat şi eu o mână de ajutor la realizarea acestui extenuant proces. Weekendul trecut, Tulcea a respirat un alt aer – cel al campionilor, indiferent de domeniu – şi a arătat asemenea unui adevărat oraş cosmopolit. A fost o experienţă binevenită, inedită şi foarte utilă. Cu siguranţă că voi participa şi anul viitor la activităţile de voluntariat şi, de ce nu, mă voi inscrie chiar şi la triatlon. 🙂

DSC_2076

DSC_2087

DSC_2088

DSC_2095

DSC_2168

Reclame

Cupa Mondială a luat sfârşit

10484255_10152639025847259_949690497118203072_oGermania a câştigat Campionatul Mondial de Fotbal din 2014. După ce au demolat o naţională în derivă a Braziliei, vlăguită, incapabilă să lege mai mult de câteva pase şi să ameninţe poarta adversă, a cărei calificare în semifinale pare a fi o performanţă în sine, nemţii au dispus în ultimul act de Argentina, însă după un meci mult mai echilibrat, în care ocaziile de gol s-au lăsat aşteptate. Oricum, Germania a jucat frumos, iar Argentina a încercat să închidă cât mai bine spaţiile, aplicând aceeaşi tactică utilizată pe tot parcursul Campionatului. Chiar şi aşa, tabela s-a modificat în favoarea „mannschaft-ului”, care a expus un joc lucid, simplu, dar plin de acurateţe. În final, în timp ce în tabăra germanilor bucuria era generală, lui Messi i s-a acordat, din nou, trofeul pentru „jucătorul mondialului”, amplificând parcă şi mai tare gustul amar al unui turneu ratat, în care argentinianul nu a alergat mai deloc, dând impresia unei umbre a marelui fotbalist care „fura” odinioară întreg spectacolul la Barcelona.

Sursă foto: Chelsea Football Club

Coşmarul african din fotbal

025062014081821000000coteLa Mondialul de Fotbal de anul acesta am privit mai atent echipele de pe Continentul Negru. Ca şi în urmă cu patru ani, favorita mea rămânea Coasta de Fildeş, echipă naţională ce reuşise să mă cucerească prin adevărate legende precum Drogba, Gervinho sau Salomon Kalou, capabile să facă şah-mat orice jucător de top, şi să scoată microbiştii din rutina favoritelor: Spania, Brazilia, Argentina etc. La mondialul trecut, ivorienii au intrat într-o grupă de foc, alături de Brazilia şi Portugalia, smulgând totuşi un punct naţiunii care l-a dat pe Cristiano Ronaldo şi învingând la scor Coreea de Nord. Acum însă, sorţii au părut de partea lor, plasându-i într-o grupă cel puţin accesibilă, echilibrată, cu adversare din clasa de mijloc – Columbia, Japonia şi Grecia, coşmarul tricolorilor.

În primul meci, cel cu Japonia, Coasta de Fildeş întoarce rezultatul, asigurându-şi numărul maxim de puncte, iar calificarea pare deja doar o formalitate, după victoria cu 3-0 a columbienilor în faţa Greciei. Vine meciul cu Columbia, în care fraţii Touré şi restul se văd învinşi la un gol diferenţă, având acum golaveraj 3-3, în timp ce, din fericire, grecii remizează alb cu Japonia. Încă mai sunt şanse. În partida decisivă, ivorienii arată, încă o dată, că africanii, în general, nu au abilitatea de a gestiona momentele dificile din fotbal şi clachează în ultimele minute. În ciuda unui colectiv sudat (spre fericirea fanilor, Drogba, la 36 de ani, şi ceilalţi colegi cu experienţă au fost şi acum convocaţi şi introduşi din primele minute), a unei aşezări compacte pe teren şi a unor fotbalişti extrem de talentaţi, provenind numai din campionatele puternice ale Europei, ivorienii pierd cu 2-1, ultimul gol fiind marcat în minutul 93. Deşi reuşita este discutabilă, victoria este perfect echitabilă – grecii au arătat poftă de joc, siguranţă şi determinare, în timp ce africanii au încercat în zadar consolidarea unui egal, dar fatale au fost, din nou (ca şi în meciul împotriva Columbiei), pasele eronate, imprecis trimise, o invitaţie facilă la care Samaris nu a ezitat în a răspunde -. Coasta de Fildeş a egalat în minutul 74, iar la acel scor, în contextul unei înfrângeri dureroase a Japoniei, mărşăluiau triumfal spre optimi, unde ar fi dat peste revelaţia Costa Rica. Însă, de aceasta dată, Grecia a avut noroc, poate şi pentru că talismanul Drogba a fost înlocuit în minutul 78, iar portarul Barry a fost nevoit să scoată, resemnat, mingea din poartă, în prelungiri.

Astfel, Grecia se alătură unei flote subţiri de echipe europene – Olanda, Franţa, Belgia – care va fi nevoită să dea piept cu arsenalul serios al sud-americanilor, mai ales că nicio echipă de pe continent nu a ratat până acum calificarea. Au plecat pe uşa din dos Spania, care după 3 trofee consecutive, nu mai trece nici de grupe, Anglia şi Italia, în favoarea unor formaţii cu jucători tineri, dornici de afirmare, care s-au deschis la joc (cum a fost şi cazul Australiei, care a oferit o partidă memorabilă cu Olanda). Campionatul Mondial rămâne, aşadar, o confruntare între două continente, în condiţiile în care Ghana, o altă forţă a Continentului Negru, are o misiune aproape imposibilă din a învinge Portugalia. Speranţe mai atârnă de Nigeria, ori Algeria, care sper că nu vor avea aceeaşi soartă ca a ivorienilor, calificarea fiind, pentru ei, încă vizibilă. Satisfacţia mea e constituită de faptul că măcar aceste formaţii nu au reprezentat carne de tun pentru echipele mari, aşa cum am putut vedea un Camerun total debusolat, cu jucători cu nervii întinşi la maxim, care, în afară de lipsa de fair-play, nu au arătat mai nimic pe teren.

Sursa fotografie: jeuneAfrique

Simona a jucat incredibil

5390ae6395f9cfdd48000000Maria Sharapova a avut parte de una dintre cele mai dificile partide ale carierei în finala de la Roland Garros, împotriva unei Simona Halep pregatită milităreşte fizic, dar mai ales psihic. În ciuda poziţiei favorabile în clasamentul WTA, Simona nu era favorită – experienţa Sharapovei îşi spunea cuvântul – însă „mangusta” a oferit o partidă memorabilă din toate punctele de vedere. Puţini sunt cei care îşi mai amintesc că, exact acum un an, micuţa jucătoare româncă era abia pe poziţia 57, părăsind turneul din Paris în primul tur. Cu toate acestea, pentru măcar o zi, ea a reuşit să umbrească performanţele mediocre ale unui fotbal aflat în moarte crebrală şi să scoată din obscuritate un sport în care România nu mai apărea de mult pe hartă…

La 6-4; 4-3 pentru Maria Sharapova, speranţele românilor păreau năruite. Da, aveam parte în continuare de un meci nu foarte uşor, lung şi gândit tactic până în cel mai mic detaliu (a fost, totuşi, o finală), însă, în definitiv, era doar o simplă partidă de tenis. Rusoaica îşi făcea, nestingherită, jocul. Cu o determinare ieşită din comun, printr-o maturitate tehnică demnă de o mare campioană, Simona începe să facă ce ştie mai bine: trimite mingi la limită, care „înţeapă” linia, derutând-o pe rusoaică. Se face 4-5 pentru Simona şi, după încă trei game-uri, se intră într-unul dintre cele mai intense tie-breakuri de care tenisul a avut parte. Sharapova conduce chiar şi cu 3 puncte, dar Simona îi taxează incisiv fiecare greşeală, forţând-o să comită erori din ce în ce mai grave. Ultima minge a Sharapovei zboară mult afară, iar meciul este relansat, în uralele extaziate ale privitorilor de pretutindeni.

Simona începe mai bine, are 2-1 în setul decisiv, dar Sharapova îşi aminteşte că este fost număr 1 mondial, şi câştigă trei game-uri consecutive. Este 4-2, iar eu privesc ecranul unui telefon mult prea mic (cred că îmi trebuia, de fapt, un cinematograf), aplaudând de fiecare dată când Simona câştigă punctul. Se face un incredibil 4-4. Sharapova realizează apoi un game alb şi serveşte pentru meci. 15-0. Urmează, prea repede, un înfiorător 30-0. Rusoiaca ştie că este aproape, şi mai câştigă un punct. La 40-0 şi minge de turneu, primele acorduri muzicale ale festivalului DobroJazz încep să răsune la Tulcea… Sharapova îngenunchease un colos.

Este doar o chestiune de timp până când Simona se va întoarce acasă cu un titlu de Grand Slam. Poate că nu are încă destulă experienţă, însă a demonstrat că se poate bate de la egal la egal cu orice jucătoare de top a momentului. Felicitări, Simona!

Sursă fotografie: digisport

Hot. Cool. Yours.

474362841-693X520Ieri s-a stins flacăra olimpică și la Sochi. La capătul unei ceremonii de închidere grandioase, am rămas cu amintirea unor momente superbe, cu lupta sportivilor în competiții de top. Pentru mine a fost prima olimpiadă de iarnă la care m-am uitat cu atenție. Am urmărit aproape toate sporturile și nu am regretat. Fiecare probă are ceva special, fie că este foarte dificilă, periculoasă sau, pur și simplu, placută privitului. Cel mai mult am urmărit sărituri cu schiurile și patinaj.

Însa mascota – urs a declarat olimpiada închisă. Ca o glumă, rușii au reprezentat al cincilea cerc olimpic (cel roșu) care nu s-a deschis la ceremonia inițială în același mod. În rest, am avut parte de o organizare foarte bună, acompaniată de cultura imensă și variată a Rusiei. Frumos! Good-bye, Sochi! Pyeonchang awaits you!

P.S. O galerie cu fotografii de la Olimpiadă gasiți aici.

Sursă imagini: http://www.sochi2014.com

474431307-693X520

Printre șeici

Simona-Halep-noua-campioana-de-la-Doha1Dintre sporturile populare la noi (fotbal, baschet, rugby etc.), cel mai mult îmi place tenisul. Am urmărit cu plăcere partide întregi încă de mic. Totuși, în ultimul timp nu m-am mai apropiat de ecranul televizorului atât de mult (vara e prea frumoasă pentru a o petrece în casă, iar iarna urmăresc sporturi de sezon – sărituri cu schiurie, schi alpin). Cu toate acestea, Simona Halep m-a făcut să mă reîntorc la tenis. A arătat că este una din jucătoarele momentului în lume, iar această victorie de la Doha nu a venit decât pentru a sublinia acest fapt. În turneu, Simona a învins jucătoare mai bine cotate și a câștigat din postura de cap de serie numărul 7 al 7-lea turneu din carieră, și primul din categoria „Premier 5”. Pentru performanța incredibilă va primi 900 de puncte WTA, care o vor urca pe locul 9 în clasamentul mondial.

Bravo, Simona, ai jucat fantastic! Meriți toată lauda pentru ceea ce faci pentru sportul românesc!

Sursă imagine: http://www.ztb.ro

Performanţă

52e4e1ef95f9cf8440000002– Perechea Horia Tecău (ROU)/Sania Mirza (IND) a pierdut finala Australian Open la categoria dublu mixt, în două seturi. Tecău se află la a doua participare în ultimul act la această categorie, după victoria de anul trecut în acelaşi turneu, alături de americanca Bethanie Mattek-Sands. Anul acesta, fostul său partener, Robert Linstedt, a câştigat trofeul la dublu masculin. În turneul de simplu, Stanislas Wawrinka a trecut de Rafael Nadal în 4 seturi, profitând de o accidentare a spaniolului, şi a ridicat pentru prima oară deasupra capului un trofeu de grand slam. La fete, Na Li a ieşit învingătoare.

– Cu mai puţin de două săptămâni înaintea olimpiadei de la Sochi, Sorin Pîtea s-a calificat la proba de sărituri cu schiurile şi va reprezenta România în concursul masculin, alături de favoriţi precum Gregor Schlierenzauer, Simon Amman sau Anders Bardal. Performanţa este cu atât mai deosebită cu cât sportivul are doar 16 ani şi este al doilea român care se califică la această probă, după Virgil Neagoe în 1992.

Lista completă a delegaţiei României pentru Jocurile Olimpice de la Sochi se poate vedea aici.

Sursă imagine: http://www.digi24.ro