„Din suflet. Pentru suflet.”

DSC_2439Asta a scris una din persoanele care au decis să ia parte la campania „Uită o carte undeva” (din franceză, Oublie un livre quelque part) şi mi s-a parut că transpune în cuvinte cel mai bine ceea ce a simbolizat săptămâna care tocmai a trecut. Teoretic, campania a luat sfârşit, însă ea va continua cu siguranţă, dat fiind faptul că, cel puţin din ceea ce am văzut pe internet, a avut un mare succes şi, totodată, o primire călduroasă neaşteptată pentru o ţară precum România. Acest lucru dovedeşte că cititul – în sensul de activitate pentru suflet – devine nu neaparat mai popular, dar, în orice caz, mai apreciat, mai cool chiar, ajutat, în mare măsură, de iniţiative precum Book bucket Challenge (nominalizarea a 10 titluri de cărţi care te-au influenţat) sau cea despre care vreau să vorbesc în acest articol.

DSC_2446

Dintre campaniile având ca scop promovarea lecturii – toate, pe bună dreptate, foarte interesante -, aceasta m-a atras cel mai mult. Aproape că nu am mai avut răbdare când am auzit de ea, am vrut să o pun în practică imediat. Am ales – pentru titlu, evident – cartea „Luminile din Septembrie„, a lui Carlos Ruiz Zafon, am încropit o scurtă dedicaţie şi am pornit, lăsând-o mai apoi pe o bancă, într-un parc liniştit, învăluit de calda lumină a lui septembrie. Am plecat îngândurat, cu paşi grei – lăsasem, în definitiv, şi o mică parte din mine acolo -, dând un ocol parcului şi privind aproape mereu în urmă cartea ale cărei pagini se legănau în vânt. Pentru câteva clipe, mi-a fost teamă – o teamă complet iraţională – că post-it-ul se va dezlipi, sau, mai rău, că volumul va cădea (!) de pe bancă. Nu s-a întâmplat astfel (bineînţeles) şi, nu după mult timp, chiar când mă pregăteam să părăsesc parcul, despărţindu-mă iremediabil şi în gând de carte, am observat doi tineri, frumoşi ca toţi îndrăgostiţii, apropiindu-se de bancă. Au luat-o, remarcănd, probabil, mesajul de pe post-it („Am uitat aici o carte. Este pentru tine.”). Au citit dedicaţia, au făcut poze şi au zambit. Fericirea se citea pe chipurile lor. Iar eu mă bucuram alături de ei, din umbră, ca un biet „uituc” ce-am fost şi voi fi mereu.

DSC_2438

A fost, fără să exagerez, unul din cele mai plăcute momente pe care le-am trăit. E adevărat, am şi avut noroc, dar demersul acesta mi-a arătat că frumosul încă este preţuit, din inimă. Am toată admiraţia pentru aceste proiecte şi pentru iniţiatorii lor. Ele sunt cele care ne vor schimba, ne vor întoarce cu faţa spre artă, spre lumină.

Reclame

Heinrich Hertz

Ieri s-au implinit 155 de ani de la nasterea fizicianului german Heinrich Rudolf Hertz, cel ce a descoperit undele electromagnetice (sau undele hertziene) in anul 1886. In onoarea sa, unitatea de masura a frecventei a fost denumita hertz (Hz). Interesant este ca in aceeasi zi, am discutat si in clasa, la educatie tehnologica, despre undele electromagnetice.
Si Google il omagiaza pe german, schimbandu-si logo-ul:

Sursa imagine: Ziarul „Adevarul”

Gluma despre Institutiile Europene

Iata ce gluma circula in aceste zile pe Internet: 🙂

„Paradisul european: Esti invitat la un pranz oficial. Esti intampinat de
un englez, bucatarul e francez, un italian se ocupa de buna dispozitie a
mesenilor, in timp ce de intreaga organizare s-a ocupat un neamt.

Iadul european: Esti invitat la un pranz oficial. Esti intampinat de un
francez, mancarea a gatit-o un englez, de buna dispozitie se ocupa un
neamt, dar nu te speria inca – totul a fost organizat de un italian.

Un belgian a propus ca aceasta sa devina Gluma Oficiala Europeana, pe care
s-o invete la scoala toti copiii. Gluma va imbunatati relatiile dintre
popoare, va stimula autoironia si cunoasterea interculturala.

Consiliul European s-a intrunit pentru a lua o decizie: va fi gluma
oficiala sau nu?

Reprezentantul britanic a anuntat, cu o figura foarte serioasa si fara
a-si misca buzele, ca gluma este de-a dreptul colosala.

Cel francez a protestat, deoarece Franta a fost descrisa intr-o maniera
negativa. A explicat ca o gluma nu poate fi buna daca este la adresa
francezilor.

Polonia a protestat, de asemenea, deoarece nu este prezenta in gluma.

Luxemburgul a intrebat cine va detine drepturile de autor asupra glumei.

Suedezul n-a scos o vorba, dar s-a uitat la toti cu un zambet stramb.

Danemarca a intrebat unde este referinta sexuala explicita. Daca este o
gluma, ar trebui sa contina una, nu-i asa?

Olanda n-a inteles gluma, iar Portugalia n-a inteles ce este o „gluma”.
Este un concept nou?

Spania a explicat ca gluma este amuzanta doar daca stii ca pranzul a fost
programat la ora 13, cand de obicei se ia micul dejun.

Grecia s-a plans ca n-a fost anuntata despre pranz si a ratat astfel
ocazia unei mese gratuite.

Romania a intrebat ce este un „pranz”.

Lituania si Letonia s-au plans ca traducerile lor au fost inversate, ceea
ce este inacceptabil, desi se intampla tot timpul.

Slovenia le-a spus ca n-a primit deloc traducere, dar nu face caz.

Slovacia a spus ca, din moment ce in gluma nu apar o ratusca si un
instalator, inseamna ca traducerea este gresita. Reprezentantul britanic a
spus ca si povestea cu ratusca si instalatorul pare foarte amuzanta.

Ungaria a anuntat ca n-a terminat de citit traducerea de 120 de pagini in
maghiara.

Apoi, reprezentantul Belgiei a intrebat daca belgianul care a propus gluma
este vorbitor de flamanda sau de franceza. Deoarece, intr-unul din cazuri
va sprijini cu certitudine un compatriot, dar in celalalt caz va trebui sa
refuze, indiferent de calitatea glumei.

In inchiderea lucrarilor, reprezentantul Germaniei a anuntat ca a fost
placuta dezbaterea de aici, de la Bruxelles, dar ca acum trebuie sa ia
toti trenul si sa mearga la Strasbourg pentru a lua decizia. A cerut ca
unul dintre cei prezenti sa-l trezeasca pe italian, ca sa nu piarda trenul
si sa se poata intoarce la Bruxelles pentru a anunta decizia.

„Care decizie?”, a intrebat reprezentantul Irlandei. Si toti au fost de
acord ca este timpul pentru o cafea.

Bulgaria, ca de obicei, n-a inteles nimic, dar n-a avut nimic impotriva sa
mearga la cafea.”

Sper ca v-a placut!