Mi se pare că îmi duc viaţa

cartarescu bumbutzMircea Cărtărescu împlineşte azi 59 de ani. Un prilej excelent, de altfel, să revin asupra scurtei (dar intensei) relaţii pe care am avut-o (şi, din fericire, încă o am) cu opera lui. Cred că, în proză, marele său avantaj este acela că pare să vorbească pentru şi cu tine, cititorul, aşa cum îi vorbeşti unui prieten apropiat: pe un ton calm, simplu şi relaxat. Nimic nu este în plus, excesiv cosmetizat, doar pentru a îngreuna rostirea; fiecare cuvânt este de-acolo. Îmi amintesc cum zâmbeam când ochii îmi parcurgeau povestirile hazoase din excursia din Franţa de acum ceva timp (2005 – Frumoasele Străine), cum zâmbeam la fel de încântat de stilul său impecabil, dar, în adâncul meu, trist, amintindu-mi de nostalgicele fragmente din Ochiul căprui al dragostei noastre, în fine, cum am zâmbit când am realizat, prin De ce iubim femeile, cât de abil descrie Cărtărescu cerul. Cerul acela nocturn în care îţi vine să te arunci ca să înoţi printre stele, sau cel încărcat de nori şi melancolie. (Asta doar aşa, ca să amintesc în treacăt câteva dintre titlurile sale de proză light.)

Şi totuşi, de el m-am ataşat iremediabil prin intermediul poeziei. Din momentul în care am citit fascinat şi nevenindu-mi în fire – e drept, acum nu foarte multă vreme, din păcate – poezia pe care o voi ataşa mai jos, în fapt primul meu contact cu generaţia sa, trăiesc într-o continuă (şi inefabilă) atmosferă lirică. Şi nu am mai părăsit niciodată tărâmul său poetic atât de vast şi miraculos, de care trag cu disperare ca de-un elastic, doar-doar se va mai dilata puţin.

Mi se pare că îmi duc viaţa

pasămite, trăiesc.
mă uit pe geamul de la bucătărie.
vrăbiile strălucesc şi soarele ciripeşte.
maşina mea, la 25 de metri dedesubt,
e crem.

I`m not in love with my car
deşi e dreptunghiulară şi lucioasă.
nu mi-am luat nici carnet.
Doamne, verde e gardul viu!
ruginite sînt tomberoanele!

trece o şcolăriţă.
trăiesc şi eu. M.C., fost poet, şi ascult
muzica turcească din vecini.

sub calorifer, un mare gîndac negru
mişcă o labă şi o antenă,
cum zace pe spate, semistrivit.

pentru el, lumea se va sfîrşi.
nu şi pentru covorul de iută de pe balconul de vizavi,
nu şi pentru copilul tîmpit care dă cu cartofi.

a lovit capota maşinii mele
dar nu strig la el.
pentru mine lumea va lua sfîrşit
foarte repede, poate acum.

nu acum.

Sursă fotografie: doruiftimie.blogspot.ro/ Cosmin Bumbuţ

Reclame

Aniversare

Blogul a implinit 10.000 de vizualizari, fapt ce ma bucura. Va astept in continuare! 😀

Heinrich Hertz

Ieri s-au implinit 155 de ani de la nasterea fizicianului german Heinrich Rudolf Hertz, cel ce a descoperit undele electromagnetice (sau undele hertziene) in anul 1886. In onoarea sa, unitatea de masura a frecventei a fost denumita hertz (Hz). Interesant este ca in aceeasi zi, am discutat si in clasa, la educatie tehnologica, despre undele electromagnetice.
Si Google il omagiaza pe german, schimbandu-si logo-ul:

Sursa imagine: Ziarul „Adevarul”