Iarna pe Dunăre

DSC_0224

DSC_0236

DSC_0230

DSC_0235

Iarna nu-i ca vara

2013-07-17 10.19.31Nu ştiu ce e mai interesant şi mai amuzant în acelaşi timp în materie de pedalat: nisipul sau zăpada? Astăzi am încercat varianta 2, ajutat de vremea propice. Nu mai mersesem pe bicicletă de prin octombrie, din cauza unei pene de cauciuc. Cu toate astea, am reuşit să nu cad, chiar dacă m-am împotmolit de nenumărate ori. Dar nu a contat: era prea frumos în jur!

Performanţă

52e4e1ef95f9cf8440000002– Perechea Horia Tecău (ROU)/Sania Mirza (IND) a pierdut finala Australian Open la categoria dublu mixt, în două seturi. Tecău se află la a doua participare în ultimul act la această categorie, după victoria de anul trecut în acelaşi turneu, alături de americanca Bethanie Mattek-Sands. Anul acesta, fostul său partener, Robert Linstedt, a câştigat trofeul la dublu masculin. În turneul de simplu, Stanislas Wawrinka a trecut de Rafael Nadal în 4 seturi, profitând de o accidentare a spaniolului, şi a ridicat pentru prima oară deasupra capului un trofeu de grand slam. La fete, Na Li a ieşit învingătoare.

– Cu mai puţin de două săptămâni înaintea olimpiadei de la Sochi, Sorin Pîtea s-a calificat la proba de sărituri cu schiurile şi va reprezenta România în concursul masculin, alături de favoriţi precum Gregor Schlierenzauer, Simon Amman sau Anders Bardal. Performanţa este cu atât mai deosebită cu cât sportivul are doar 16 ani şi este al doilea român care se califică la această probă, după Virgil Neagoe în 1992.

Lista completă a delegaţiei României pentru Jocurile Olimpice de la Sochi se poate vedea aici.

Sursă imagine: http://www.digi24.ro

Studiu în alb

A nins „ca-n Esenin şi-n poema rusă” în acest weekend la Tulcea. Chiar dacă s-a întâmplat cu o lună mai târziu decât şi-ar fi dorit majoritatea, iarna ne-a surprins încă o dată şi se pare că valul ninsorilor nu s-a sfârşit. Astfel că oraşul a fost aproape paralizat astăzi, doar câţiva şoferi aventurându-se pe adevăratele uliţe înzăpezite.

P.S. Unii se enervează, alţii se bucură de zăpadă. Printre aceştia mă număr şi eu: mâine nu se fac cursuri, iar decizia se poate prelungi. Ar fi interesant sa avem vacanţă în prealabil!

Completare: Într-adevăr, din cauza ninsorilor abundente, cursurile au fost suspendate şi pentru ziua de marţi, în Tulcea. Mai multe detalii găsiţi aici.

IMG_2115

IMG_2119

IMG_2122

IMG_2124

IMG_2135

IMG_2159

IMG_2156

IMG_2148

IMG_2144

IMG_2142

IMG_2141

IMG_2140

IMG_2138

IMG_2198

IMG_2184

IMG_2183

IMG_2181

IMG_2179

IMG_2174

IMG_2167

IMG_2163

IMG_2207

IMG_2208

Australian Open 2014

ao2012-logo1După un parcurs senzaţional până în sferturile de finală ale grand slam-ului australian, Simona Halep a părăsit, din păcate, turneul în această noapte, fiind învinsă de slovaca Dominika Cibulkova, cap de serie numărul 20. Halep, poziţionată pe locul 11 în clasamentul WTA, a cedat partida în două seturi (6-3 6-0). Chiar şi aşa, nu cred că cineva mai poate să conteste faptul că Simona este omul momentului în sportul românesc. Deşi a părut o decizie nefirească, renunţarea la antrenor s-a dovedit a fi benefică pentru jucătoarea constănţeancă. În urma performanţei excepţionale, aceasta va intra în top 10 în clasamentul mondial. Bravo, Simona, meriţi toate aplauzele noastre!

Tot în sferturi, însa în turneul masculin, Novak Djokovic a fost eliminat în 5 seturi de către elveţianul Stanislas Wawrinka. Astfel, „The Djoker” îşi încheie parcursul extraordinar de 25 de partide consecutive câştigate pe pământ australian, el fiind şi deţinătorul ultimelor 3 trofee. În semifinale s-au calificat, pe lângă elveţian, Rafael Nadal (Spania), Thomas Berdych (Cehia) şi Roger Federer (Elveţia).

Surprize s-au înregistrat la toate categoriile, Australian Open dovedindu-se, înca o dată, a fi un turneu imprevizibil: în concursul masculin, Juan Martin Del Potro (nr. 4 mondial) a părăsit competiţia încă din turul al doilea, în timp ce în turneul fetelor, favorita numărul 1, Serena Williams, nu a rezistat decât până în turul patru. Mai mult, nici fraţii Bryan, cotaţi favoriţi la dublu, nu s-au descurcat prea bine. Open-ul poate fi urmărit zilnic pe Eurosport şi Eurosport 2.

Sursă fotografie: http://www.enational.ro

Lupul îşi schimbă părul, dar năravul?

wolf-of-wall-street-poster2-610x903

N-am putut să aştept să treacă o zi în plus fără să văd The Wolf of Wall Street, aşa că am mers la cinema încă din ziua premierei. Spre surprinderea mea, sala a fost aproape plină (lucru rar întâlnit la micuţul cityplex din Tulcea, cel puţin din experienţa mea de exact 30 de filme vizionate acolo), semn că publicul larg înca mai doreşte să vadă nu doar filme cu buget uriaş şi efecte speciale, care au fost la ordinea zilei (sau, după caz, a lunii) la Hollywood anul acesta, ci şi unele cu „iz de Oscar”, care ating şi partea mai sensibilă a omului. Sau, cel puţin, aşa ar trebui. Iar din trailer şi din „fişa” filmului, exact asta reieşea: aveam din nou cuplul de succes Martin Scorsese – Leonardo DiCaprio, aflat la a cincea colaborare şi o poveste interesantă, cu un subiect mai puţin abordat în filme – confuzul Wall Street.

Cum spuneam, cred că această peliculă americană a fost filmul cel mai aşteptat de mine în 2013. Am fost interesat de el încă de când am auzit primele zvonuri, conştient fiind de capodoperele regizate de M. Scorsese, dintre care amintesc doar Goodfellas sau Casino. Însă această producţie nu avea decât legături tangenţiale cu celelalte două, din punct de vedere al stilului sau al poveştii diferind capital. Pe scurt, filmul este o biografie a lui Jordan Belfort, un broker strălucit care a cunoscut faima în anii ’80, pentru ca la începutul următorului deceniu să decadă, în contextul unei anchete federale. Bazat pe cartea scrisă chiar de către Belfort, filmul redă câteva dintre episoadele cele mai „picante” ale vieţii sale, din anii când firma sa, Stratton Oakmont, obţinea cam un milion de dolari pe săptămână, până în perioada „neagră” pe care a trebuit să o traverseze alături de asociaţii săi. Teancuri de bani, FBI, Elveţia, scene desprinse parcă din Titanic, explozii de elicoptere, droguri, sex, filmul acesta pare să le aibă pe toate, nu?

Şi probabil că, într-o oarecare măsură, chiar le are. Atunci când s-a anunţat că filmul durează 180 min, nu am fost surprins, cunoscând reţeta lui Scorsese. Şi, cu toate astea, chiar mi s-a părut că a trecut repede. Doar că proporţiile sunt cam…disproporţionate, multe elemente fiind complet exagerate. Astfel că, fie din pricina faptului că aşteptările mele erau foarte mari, fie din faptul că are unele aspecte cam grăbit şi (poate) neglijent realizate, după ce am părăsit sala, mi-am spus „e bun, dar parcă se putea munci mai mult”. Personal, cel mai mult mi-au plăcut începutul şi sfârşitul. Mai mult nu zic, vă las pe voi să descoperiţi.

La Globurile de Aur, filmul a primit două nominalizări – cel mai bun film musical/comedie (unde a câştigat American Hustle) şi cel mai bun actor într-un musical/comedie – premiu obţinut chiar de către Leo DiCaprio. Acesta a fost acompaniat de către Matthew McConaughey, care a fost numit cel mai bun actor într-o dramă, pentru rolul din Dallas Buyers Club. Atunci când Dicaprio a anunţat că nu va mai juca în filme, multă lume a speculat că decizia a fost luată din cauza faptului că nu a primit niciun Oscar în întreaga carieră. Dar să nu uităm cum, în 2005, pentru The Aviator (tot în regia lui Scorsese), a câştigat Globul (la categoria dramă), în timp ce Jamie Foxx a fost omologul său la musical, suflându-i, în final, victoria la Oscar. N-ar strica să se repete istoria, de data aceasta în favoarea lui DiCaprio, care se află acum în postura lui Foxx. Şi spun asta pentru că merită, pentru că este un actor absolut fantastic, care livreaza în The Wolf of Wall Street una dintre performanţele carierei (şi, de-a lungul timpului, au fost unele bune, nu glumă), ducând în mare parte pe cont propriu filmul. Oricum, cert este că lupta se va da anul acesta între cei doi, care au primit deja nominalizări şi la premiile academiei. Ar fi o surpriză să câştige altcineva. Cât despre film, nu cred că are vreo şansă reală la obţinerea trofeului. Ar fi putut, dar cu o realizare ceva mai bună.

Sursă fotografie: http://www.ign.com

Vânzătorii de vise

Această vacanţă de iarnă a început cu un colet conţinând cărţi, primit într-o seară. În interior erau trei volume de călătorii (în stil jurnal). L-am ales pe acela ce descria aventurile a doi prieteni în Himalaya, într-o excursie de trei săptămâni, şi care era cel mai apropiat de „experienţa” mea înca precară în acest domeniu. Astfel, vacanţa s-a deschis în Nepal şi a urcat până pe la vreo 5400 de metri altitudine, pe acoperişul lumii. De acolo, am coborât pe continentul negru, astfel că anul nou m-a prins în satele africane decimate de sărăcie, pentru ca întrega vilegiatură să mă poarte, în final, până prin Mongolia şi să se termine, odată cu vacanţa, înapoi în România. Da, cam acesta era, în mare, itinerarul descris în cărţi: străbătea Africa de Vest, trecea prin Asia de două ori şi acoperea şi o parte mai puţin cunoscută din Europa, pe la ucrainieni şi, mai apoi, în „sălbatica Rusie”.
18468_4494

Sunt convins că nu sunt mulți cărora să le treacă prin cap o asemenea idee aparent nebunească – „ce ar fi dacă…”. Și mai știu că necesită o doză zdravănă de curaj pentru a străbate Africa din nord până în partea sudică, alături de doi străini, într-un Land Rover sau chiar de unul singur, pe o motocicletă, până în Mongolia și înapoi, pentru peste 20000 km. Poate este chiar și mai dificil să te inițiezi într-o astfel de pasiune, cu o drumeție ce, din fotoliu, pare simplă, însa care nu se dovedește la fel și în practică. Și asta pentru că, în primul rând, pot apărea probleme: mașina/motocicleta se poate avaria, poți să ai un accident, să suferi de high altitude sickness (HAS), și atunci este chiar și mai greu, fiind conștient de faptul că trebuie să te întorci acasă. Și, de curând, vorbeam cu unchiul meu despre asta: poți chiar să mori, iar, mai ales dacă ești singur…cine va ști, cum te vei descurca în situații limită? Aici intervine acea doză de curaj ce iți trebuie pentru a aplica acest plan.
coperta

Acești trei oameni au decis să iși aștearnă gândurile pe hârtie. Cum zicea unul dintre scriitori, nu este bucurie mai mare decât să „predai ștafeta cuiva”, să lași o persoană să iși imagineze și, de ce nu, să refacă traseul sau măcar să tindă la asta. Cred că acestor oameni li se adresează, de fapt. Și tot în acea discuție, se menționase posibilitatea ca cineva să citească și să rămână impasibil, să spună „așa, și ce-i cu asta? Ce a realizat acest om?”, iar eu am adăugat că pot fi unii -ca și mine- în acea fază, care să exclame „extraordinar, fantastic, însă pare imposibil.” Și cred că tocmai de asta ajută atât de mult aceste cărți: demonstrează că nu e deloc imposibil. Cu ce au venit mai caștigați? Păi, pe lângă cultura îmbogățită, cunoștințele și poveștile de spus într-o viață, au fost niște experiențe pentru suflet, pentru partea spirituală. Au câștigat înzecit, întrucât au dobândit o poveste excepțională, au văzut cu ochii lor ceea ce unii ca mine au avut șansa să privească până acum doar în filme precum „Seven Years in Tibet” sau „Blood Diamond”. Au observat atât oamenii cu tradițiile specifice locului, cât și natura neîmblânzită, obținând o experiență completă. Au demonstrat cum, cu puțin efort, se pot realiza lucruri memorabile.
978-973-50-3474-0

Ei sunt vânzătorii de vise: Marius Chivu (Trei săptămâni în Himalaya), Roxana Valea (Prin praf și vise) și Mihai Barbu (Vând kilometri). Sunt doar trei din atât de mulți… Acești trei care mi-au „picat în mână” în aceasta perioadă și care, fără îndoială, m-au marcat, m-au făcut să-mi imaginez, să imi pun și eu întrebarea „cum ar fi dacă…?”. Și cred că ar fi fantastic. Pentru că, pe lângă lectura în sine, cu întâmplările prezentate, toate cele trei cărți fac referire, în esență, la același motto: „Urmează-ți visul”. Ascultă-ți vocea interioară și nu da prilej rutinei să se instaleze în viața ta. Sau, cel puțin, eu asta am înțeles…că, citându-l pe Chris Nel, „lumea este a celor care visează”. Iar acestea sunt doar trei exemple că există astfel de oameni, care nu numai că au visat, dar au transformat acele vise în realitate.

P.S. M-am bucurat și mai tare că toate cele trei experiențe au aparținut unor români, lucru care m-a făcut să mă simt mândru.

Sursă fotografii: http://www.pravaliacucarti.ro; http://www.mongolia.ro; http://www.humanitas.ro